marți, 28 mai 2013

...



Poate o aşa numită problemă în cazul de faţă ar fi comunicarea..în cazul de faţă, în cazul tuturor „feţelor”, în cazul viitoarelor „feţe”...Ne declarăm a fi deschişi şi atât, restul se confirmă de la sine; să te întreb ce-a fost atunci!? Probabil ai şi uitat, acel cândva care promitea un viitor..un viitor lăsat la voia „întâmplării”! Comunicându-mi, aşa cum o faci mereu, prin acele gânduri formate ca nişte nori, îmi dau seama că, eşti norul de dor al altcuiva şi –încă- minţim frumos, de dragul lor..

marți, 21 mai 2013

Atunci când..



Privindu-mă din colţul sufleţelului tău, mă prind fiorii..mă scutură de gândurile ce-mi ocupă mintea murdară; m-ai prins într-o pânză ca de paianjen..mi-e frică să-ţi întâlnesc privirea pe coridor, dacă mă devori? Dacă rămân veşnic în capcana privirii tale? Dacă e doar un alt motiv pentru care...Dacă mă vei opri din al meu vis, urât/ frumos..!? Dacă ..şi poate că, mă opresc pentru un moment, lângă inima ta..!..!..! Sunetul ce se abate din ea, mi-e ca un descântec lin, ce-mi ia , ca un miracol, orice gest necuvenit, orice bătaie greşită a ceasului meu biologic, orice nelămurire, orice..coşmar ce nu vrea să mă ierte.
Fiorii mă cuprind, mă prind..în imagini, numite erori, în mintea lor! Las capul în spre covor..mi-e ruşine să-ţi recunosc al meu fior; mi-e ruşine şi poate..mi-e greu! Privesc şi prin ochii lor! Ochi ce strabat milioane de păreri.. păreri, gânduri, sentimente, bun simţ, nepăsare, prostie, tăcere...
Unicul fior rămas, mă relaxează..se desprinde uşor de trupul meu, mă lasă cu capul plecat, privirea-mi fuge pe pereti, pe uşile camerelor (fără sonor).. te pierd în decor! Încerc, să sper.. că te voi vedea, undeva în viitor..

vineri, 17 mai 2013

Adevărul din colţul întunecat..



Din întuneric, lumina e dureroasă, imposibil de atins într-o minte limitată.. o minte limitată până ajunge sa fie deschisă acceptând adevărul întru tot ce ne înconjoară; ajungând în lumină, cunoşti ce e dincolo de umbra întunericului, ştii că, nu e doar frică, nemulţumire, limitare, neînţelegere..ştii că sunt şi lecţii, care te întăresc, te modelează, te fac să cobori capul în spre inimă şi nu privind în spre pământ, analizând inima în diferite contexte.

Coborând în iad, ajungi sa apreciezi raiul, la adevărata lui valoare..

E greu până vrei să-ţi doreşti să ieşi din glod şi nemulţumire, apoi cu puţin ajutor, ajungi să cunoşti ce este mai frumos..