'Nevoi'

Mintea unui om nu o poti citi din carti..poate din privirea-i sclipitoare sau rapusa de razboaie ale sufletului, ce nu stie ce-i drept, sa privesti prin prisma inimii sau prin gura lumii?

Nu stiu daca e ceea ce trebuie, sa fac eu primul pas spre aflarea adevarului sau sa las Universul sa-mi arate ca "X" exista; oare cate vieti as risipi astfel? Oare cate vieti ar trebui sa risipesc pentru a afla adevarul, pentru a vedea doar ochi tematori, de ceea ce vor putea spune ei?

<< Avem nevoie de incurajari ca sa luam decizii importante, pentru a merge intr-o directie cu toata fiinta, sau daca nu, de suturi in fund care sa ne faca sa actionam in directia voita. Avem nevoie de multe nevoi..:) Avem nevoie de bani, masini, case, serviciu, de ploaie? de carti si muzica? Oare mai avem alte nevoi, daca avem deja atatea de dus? Atatea nevoi goale..dezgolite de iluzii, care ne umplu sufletul in aparenta, iar in momentul in care nu mai detinem atatia bani etc ramanem goi in fata Universului intrebandu-ne, dar oare eu ce caut aici, in forma asta?
Copacul e Copac fie cu frunze, fie fara; noi putem fi Oameni, fie cu bani, fie fara?
Uitand ca ne-am nascut din dragoste, am uitat sa ne masifestam originile; am uitat sa exprimam ceea ce simtim cu adevarat, de frica de a nu fi 'nevoia urata' din gura lumii..>>

Si  stiu  ca ai 'nevoie' de multe alte 'nevoi', dar gandeste-te si la 'nevoia' cea mai de folos inimii tale.. Adu-ti aminte ce-ti bucura inima si sufletul si sa faci din asta o obisnuinta.

Una din nevoile mele sta in lumina ochilor tai, rugaminte mea e sa ai grija in ce directie te uiti..

Un altfel de suflet..

Pentru ca sufletul "pereche" e mana calda ce e pusa pe frunte si-ti alina orice grija, e liniste sufleteasca in urma discutiei purtate, e zambet dulce indiferent de cum te simti tu. Se cheama siguranta si incredere in tot ceea ce vrei sa faci. E "deja vu", e stare de extaz, un fel de extaz mistic, idei impartasite prin priviri profunde. Esti Tu in doua corpuri, ciudat...Ciudat pentru ca restul au oferit doar fiori si atat, fara siguranta, fara incredere, iubire conditionata de valori sociale, de ceea ce cred altii si altele..
Esti "Eu"/ "Tu", doar ca in forma perfecta..

Firea-mi..

Firea-mi umană, de a căuta jumătatea în cărţi, în poveşti nemuritoare, în priviri misterioase ce ascund orgolii nemărginite, conturate de puterea banului, înaintea sufletului; în fiecare persoană care trece întâmplător pe lângă mine pe stradă, în fiecare zâmbet emoţionat de ochii verzi, în fiecare notă muzicală improvizată-n nopţile târzii, în fiecare mână ţinută strâns, pe cărările cele mai întunecate ale oraşului; în fiecare teorie abordată-n mintea mea...firea-mi caută răspunsuri, logice!? E posibil să ţină de raţional!? Karmice!? Ne sunt coordonate alegerile!?  În ce măsură suntem noi disponibili să ne folosim liberul arbitru în cazul de faţă?

Susţin cărţile o descriere clară a ceea ce-mi caută firea?

Sunt atâtea descrieri, atâtea poveşti, atâtea mâini împreunate- legănându-se - pe stradă( oare sunt cele potrivite?), atâtea chipuri scărmănate de un dor de..un ceva! Atâtea dorinţe ascunse-n culori aprinse, atâtea atingeri din priviri, atâtea fumuri sorbite dintr-o ţigară  cu efect ice, -doar-atâtea ai reuşit să numeri?

Am crezut în fiecare zâmbet, în fiecare mână ce mă ţinea strâns, în fiecare sunet improvizat, în fiecare privire, cu chip de înger sau demon chisat! În fiecare cuvânt spus, poate, la întâmplare; în fiecare strângere în braţe..în fiecare!

Am afirmat că  a răsărit Soarele în viaţa mea..aşa cum răsare în fiecare dimineaţă pe Pământ, oare să fie de fiecare dată acelaşi Soare!? Raţional? Sau  Karmic?

Astăzi cred în ochii negri sclipitori şi aluniţe zâmbitoare! Cred în gânduri roz, sortate de cele galbene...Cred în planuri desprinse parcă din mulţimea numerelor complexe, cred în vise şi sunete perfecte, în dimineţi încălzite de bătăi de inimă şi arome de sărutări dulci!

Firea-mi se opreşte astăzi în căutări pe „motoraşul google perfecţiune”, se opreşte pentru că vrea să profite de privirile sclipitoare! Se opreşte nu pentru că a obosit, ci pentru că realitatea firii mele e unică, fără cărţi şi poveşti nemuritoare; se opreşte pentru că urmează un „Stop!” către o altă intersecţie, care ţine de o altă ţintă; ţine de alte prejudicii, dar privesc in dreapta şi firea-mi observă...aluniţe zâmbitoare!

Personajele negative din viaţa noastră

Fie că vrem, fie că nu vrem...există şi astfel de personaje în viaţa noastră, câteodată sunt acolo, pentru că îi chemăm noi sau pentru că trebuie echilibrată o anumită situaţie!
Fie programate, fie atrase, personajele negative deţin o încărcătură greoaie care împart în stânga şi-n dreapta numai dureri de cap şi stări de depresie. Mie, cel puţin, mi se arată ca fiind personaje care în loc de lumină a sufletului mi se arată un întuneric al egoului, dus poate la extrem de unii. Nu vreau acum să judec existenţa lor, pentru că probabil m-aş încurca în diferite polemici şi intervine şi ignoranţa; vreau să spun că existenţa lor negativa în viaţa fiecaruia dintre noi, poate aduce o schimbare, doar dacă cel vizat lasă la o parte oglinda celui ce-l priveşte.
Poate aduce o schimbare pozitivă? Ne poate influenţa destinul sau îl îndeplineşte? Ne poate împinge să facem alegeri care ne sunt programate? Dar apar întrebări de genul...de ce trebuie să apară o astfel de persoană în viaţa noastră pentru a putea face alegeri pozitive? Ne determină aceste personaje să luăm cele mai bune decizii în ceea ce priveşte o viaţă frumoasă şi fericită? Am fost sau suntem noi un astfel de personaj pentru cineva anume?
În prezent, în viaţa mea există un astfel de personaj care m-a pus pe gânduri, de foarte multe ori; uneori îmi vine să-i răspund cu aceeaşi monedă, dacă îmi scapă o fac, dar încerc să ignor de cele mai multe ori. Acest personaj m-a impins să iau o decizie, care încet încet...viaţa mea capătă un contur foarte frumos şi plin de lucruri pozitive. De fiecare dată când îmi vorbeşte urât, mă uit în ochii personajului şi îmi vine să-i spun.."dacă-i şti tu spre ce m-ai impins...spre ce lucruri frumoase m-ai făcut să merg..." Încerc să rămân rece la tot ce mi se spune cu răutate, nu e imposibil dacă vrei cu adevarat şi în loc de cuvinte grele arunc cu zâmbete, ce au efect mai mare decât jignirea.
Îi mulţumesc în fiecare zi pentru că îmi pune la încercare rabdarea, îmi testează limitele şi m-a împins sa fac alegeri frumoase!

...!?

Orice om are şi o umbră, care e în opoziţie cu imaginea sa!

Putem noi judeca umbra unui om, chiar dacă omul are un suflet bun!?

Putem noi...să dăm omul la o parte, pentru că umbra face parte din întuneric..!?

Putem să despărţim umbra de om şi să ne aşteptăm să mai existe ceva frumos!?

Oare putem noi să stăm de vorba cu umbra altui om, fără a interveni ignoranţa!?

Nu cred că putem să desprindem dintr-un om acea părticică, care nouă ni se arată „urâtă”..pentru că frumuseţea interioară a omului conţin şi astfel de părţi, care prin diferite prisme par ciudate..

Atât cu bune, cât şi cu rele, rămânem tot noi, dacă acceptăm părţile frumoase din „ceilalţi”, înseamnă că putem accepta şi aşa zisele părţi urâte.