LIBERU ARBITRU

Căci Dumnezeu l-a făcut pe om liber de la bun început,astfel ca el era stăpân pe puterea sa la fel ca pe sufletul său,liber să-l urmeze pe Dumnezeu,fără să fie constrâns de El.Căci la Dumnezeu nu exista constrângere,ci doar o voinţă bună.El a dat sfaturi tuturor…Nu numai în lucrările noastre,ci chiar şi în credinţă,libertatea de alegere a omului sub propriul său control este păstrată de Domnul care spune: “Să fie după credinţa ta!"

(Irineu,episcope de Lyons)

Doctrina Liberului Arbitru individual este larg raspandită atât în religie cât şi în psihologie.Ea susţine că individual este liber să-şi aleagă gândurile şi acţiunile şi chiar trebuie să le aleagă.O alegere slabă sau greşită poate conduce la suferinţă,pe când o alegere fericită sau corectă poate conduce la fericire.Responsabilitatea,aşa cum este ea definită în mod convenţional,spune că suferinţa sau fericirea cuiva sunt rezultatele direct ale alegerii sale liber exprimate.Totuşi,nici o învăţătură tradiţională nu îndrăzneşte să afirme că o alegere corectă va conduce întotdeauna spre fericire,pentru că există întotdeauna rezultatul karmic al alegerilor trecute ce trebuie indurate,fără a menţiona rolul şansei în ereditate şi în mediul înconĵurător.Aşadar,cauzalitatea şi şansa limitează câteodată rezultatele alegerilor cuiva.Mai mult,nici o alegere nu poate fi în întregime liberă,datorită factorilor genetici şi a condiţionărilor trecute,care sunt întotdeauna componente inseparabile.

Astfel,în gândirea tradiţională este de fapt imposibil să stabilim ca o alegere este întotdeauna liber exprimată şi prin urmare nu este posibil cu adevărat să stabilim vina,meritul sau responsabilitatea pentru vreo alegere.Omul s-a rupt de binele veşnic pentru a cunoaşte “binele şi răul”.Răul este în afară din Voia Bunului Dumnezeu,omul îl poate însă adduce înlăuntrul fiinţei sale ca pe o ĵustificare a tuturor paşilor răzleţi de cale.


Atunci când dăm de un necaz,ne ridicăm capul şi-l întrebăm pe El:”-de ce mie..de ce mie Doamne!Cu ce am gresit!!”..bineînteles ca noi neştiind dăm vina pe El şi aducem argumente in defavoarea Sa şi aĵungem să spunem în cele din urmă că nu există,ca dacă ar fi aşa cum se spune :bun şi iubitor de oameni nu ne-ar mai face “rău”..dar oare nu ne-a dat El nouă libertatea de a alege-n dar..din primele momente ale existentei omului,când i s-a spus clar:”-Acela e pomul cunoaşterii,puteţi alege să mâncaţi din oricare alt pom,numai din acela nu!”dar omul exact din ală vroia sa guste,din cel al păcatului,că doar de ce să te lipseşti de plăcere,când poţi să profiţi de ea la maxim!!?


Când orgoliul străluceşte prea tare,orice înţelepciune se întunecă..(Paulo Coelho)




Liberul arbitru implică în esenţă existenţa libertăţii ca stare de fapt, nu doar ca o stare mentală de posibilitate, căreia nu îi corespunde ceva efectiv.
Libertatea are mai multe planuri de exprimare şi manifestare, anume:

1-Libertatea numai conceptuală, libertatea de a gândi ce vrei.
Poţi gândi ce vrei, dar niciodată nu poţi gândi tot ce poate fi gândit. Dacă ar fi posibil ca fiecare om să gândească totalitatea conţinuturilor conceptibile şi coerente, nu ar mai exista libertatea gândirii personale şi nici gânduri individualizate, proprii fiecărui subiect. În consecinţă libertatea de 'a gândi ce vrei' este logic limitată la posibilitatea efectivă de a acoperi numai un teritoriu limitat al posibilului exprimat prin reprezentări video sau limbaj, adică a formulării de gând cu orice fel de conţinut. Pe de altă parte posibilitatea de a gândi orice ar duce la un paradox, ar implica posibilitatea celui liber şi efectiv capabil să gândească orice conţinut, să îşi construiască acele gânduri care vor fi concepute şi trăite în orice viitor sau trecut. Regândind trecutul poţi retrăi evenimente care au fost sau poţi simula minţile indivizilor din trecut. Regândind fără constrângeri la timpul prezent, poţi asuma orice eveniment sau personalitate contemporană. Anticipând mental viitorul poţi accesa stările mentale proprii indivizilor viitorului depărtat, poţi primi gânduri care descriu opere de artă, teorii ştintifice complicate sau tehnologii superavansate, momentan inimaginabile.

2-Libertatea de a spune ce vrei, libertatea cuvântului.
Este condiţia democratiei, a acelei societăţi în care oamenii au dreptul să îşi spună părerea în legatură cu toate deciziile economice, politice, culturale sau de alt tip care le pot modifica sau înrăutăţi cumva existenţa. Şi această libertate de exprimare impune restricţii etice sau polititice celui care încearcă să o exercite. Omul socializat este liber sa spună orice, dar trebuie să fie atent să nu calomnieze, să nu mintă, să nu îşi insulte semenii, să nu îşi trădeze ţara, dezvăluind secrete de stat şi aşa mai departe. Aşadar şi această libertate practic are frontiere de utilizare.

3-Libertatea de a face ce vrei.
Probabil este cea mai dorită şi în acelaşi timp cel mai puţin accesibilă libertate şi asta din motive temeinice. Toţi indivizii doresc satisfacţii cât mai intense, mai de durată şi mai uşor de dobândit. De regulă, în societatea tehnologizată, majoritatea obiectelor sau situaţiilor care aduc plăcere se cumpără sau se negociază şi schimbă , prin calităţi personale, prin efort de punere în evidenţă a calităţilor proprii. Să ne imaginăm ce ar deveni societatea dacă fiecare am face ce vrem pentru a primi o satisfacţie intensă şi dorită de majoritate dar inaccesibilă majorităţii, neţinând cont de semenii noştri şi de efectele acţiunilor noastre asupra lor. Dacă Dumnezeu este creatorul oamenilor şi al naturii, cu siguranţă a reglat liberul arbitru, adică libertatea de a alege a fiecăruia, astfel încât orice om să aleagă mai degrabă acele fapte care duc la respectul şi ajutorul dat semenului, decât fapte violente şi distructive care duc la ură, nepăsare şi dispreţ între indivizi. Şi totuşi în lumea actuală este multă violenţă, multă ură şi mult dispreţ şi atunci ne întrebăm cu cât mai mult ar fi dacă fiecare ar putea face ce doreşte, în sensul împlinirii cu orice preţ a plăcerii proprii.



Suntem ceea ce gândim!


Suntem liberi să alegem!şi totuşi de ce nu o facem cu responsabilitate?


Lumina în suflete!>:D<


Secvenţe preluate de pe http://www.terapiinaturiste.ro/spiritualitate-liber-arbitru.php

MISTERUL IERTĂRII

m-ai ţinut sub aripa ta,
m-ai ocrotit,m-ai învăţat!
mi-ai arătat drumul către viaţă…către Soare,către Lună
către iubirea preamăreaţă!
ai încercat să mă ţii departe de ură,minciună şi violenţă…
am eşuat…ţi-am încălcat Cuvântul,
te-am ignorat,te-am ameninţat!?
de fapt m-am ameninţat!...cu pierderea ta!
şi totuşi tu în continuare îmi arătai
dar eu..nu vedeam;ignoram!
Tindeam să cred că drumul meu ,e cu asfalt!
Pe când de fapt,glodul,până la genunchi mă cuprindea!până când,
a venit Cineva-parcă tot cerul mă îmbrăţişa
lumina sa albă,gândul îmi lumina şi-mi zicea,îmi reamintea!!
ce am fost...şi ce sunt sub protecţia ta!-

mi-ai oferit “N” şanse de a mă recupera,
m-ai operat,m-ai salvat!
şi din nou,tot sub aripa ta,
viaţa o întâmpinam.
te-am ignorat de-atâtea ori
te-am gonit din gândul meu
te-am dat la o parte din drumul greşit
şi-am aĵuns în gropi de noroi
iar tu!m-ai ocrotit,m-ai iubit
vorbe luminate mi-ai şoptit
cuvinte magice mi-ai rostit
ca totuşi,în final ,să descopăr
ce vroiai să-mi dai prin fiecare fiinţă ce-mi ieşsea în cale…
…iubire…

care e aşa de uşor de dat din partea ta,dar atât de greu de primit ... din partea mea!


şi pentru asta…

îţi mulţumesc pentru rabdarea ta
pentru căldura cu care mă îmbraţişezi în
fiecare zi!
îţi mulţumesc pentru iubirea ta!
pentru că nu m-ai lăsat să-mi pierd ultima
picătură
din ce mi-ai oferit…

să iertăm pentru a fi iertaţi
să iubim pentru a fi iubiţi
>>>> dăruim pentru ca să primim<<<<