Câteodată în viaţă trăim excepţional de frumos, de neimaginat, de necrezut, acestea fiind experienţe care ne aduc puţină culoare în inimile noastre, apoi după ceva timp vin elemententele care echilibrează situaţia şi eu în loc să echilibrez, am dus-o până la cel mai jos nivel posibil! Poate nu a fost să fie, poate nici nu trebuia să fie sau poate va mai fi, când!? Nu se va şti...Ce e drept, am învăţat să iubesc în adevaratul sens al cuvântului, am cunoscut clipele care nu se pot descrie în cuvinte, au fost magice, dar ca orice lucru pe lumea asta, are o parte bună şi o parte rea..le-am cunoscut pe amandouă, fiecare independent, aş vrea să le fi cunoscut împreună, jumate – jumate! Am cunoscut prea plinul şi recunosc acum că s-a exagerat şi într-o parte şi în alta, dar pe viitor voi şti şi poate nu voi intra în aceeaşi groapă şi o voi ocoli.
Acum a rămas doar amintirea şi acea legătură, mai rămâne să se rupă şi firul cel argintiu, care a ţinut neapărat să ne întâlnim, să ne cunoaştem, să ne iubim şi să învăţăm împreună ceva magnific : iubirea!
După toate astea, încep să mă împac cu gândul că nu va mai fi, ceea ce a fost! Asta e, viaţa merge mai departe şi trebuie să merg, fără tine suflet drag pe care l-am iubit, îl iubesc şi-l voi iubi mereu, voi merge către ceea ce trebuie să merg, dar cu „sufletul gol” , voi cere ajutor din nemărginit şi voi reuşi să fac doar ceea ce trebuie făcut!
T.I.M. !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu