miercuri, 18 iulie 2012

Împreună, dar fiecare pe cont propriu...

La începutul relaţiei cu o anumită persoană, încercăm să ne facem o "părere" despre ea şi începem să-i analizăm obiceiurile, muzica pe care o ascultă, modul în care interpretează anumite stări, lucrurile care sunt în comun cu acea persoană; analizăm limbajul nonverbal, astfel să încercăm să-i "ghicim" gândurile...
Indiferent de relaţia care s-ar putea produce cu acea persoană ( de iubire, de prietenie, una strict profesională etc.), cred că facem de fiecare dată aceste lucruri, căutând în celălalt o vibraţie asemănătoare nouă, ne dorim alături de noi oameni cu un potenţial apropiat nouă sau cel puţin, de ce nu..!? Avem nevoie de progres, de a evolua..
Apoi, după ce ne iniţiem în arta noului personaj pe care urmează sa-l cunoaştem şi mai bine, apar şi ceva sentimente, dar asta în urma raţiunii, care şi-a făcut treaba conştiincioasă şi devotată. :D
Ajungând la un echilibru între gândirea exprimată prin raţiune şi cea exprimată prin sentimente, ne expunem ţintei ca fiind o persoană demnă de încredere şi ajungem astfel să coexistăm într-o karmă colectivă. Ne racordăm automat la aceleaşi frecvenţe cu cealaltă fiinţă, într-un mod perfect şi "neînţeles" în mod fizic, schimbând în permanenţă energie cu cealaltă persoană şi e şi normal să ajungem să avem "aproape" aceleaşi necesităţi, aceleaşi grupuri de socializare etc.
Toate aceste lucruri se întâmplă, doar o anumită perioadă de timp, depinde cât de repede se încheie episodul karmic în care este inclusă şi persoana respectivă( pot fi zile, săptămâni, dar şi vieţi) şi apoi intervine o separare, pe care de multe ori, ne este greu să o acceptăm şi din necunoaştere apar blocajele. Blocaje care ne dezechilibrează la nivel energetic şi ne blochează trecerea către un nou nivel, de cunoaştere...
Sigur s-a produs şi ataşamentul şi astfel  nu ne putem imagina trăind în Acum, viaţa, fără acea persoană şi undeva, cândva, la un moment potrivit, avem şi sprijin din "necunoscut" (conştienţi/inconştienţi, dacă ştim să-l cerem, dacă îl merităm etc.); iar în cele din urmă, învăţăm să ne detaşăm şi facem astfel să dispară şi blocajele. Trecem la un alt nivel şi începem să cunoaştem alţi oameni, care sunt racordaţi la noua energie..a noastră!
Se poate ca în prezent, să avem posibilitatea de a ne întâlni sufletul pereche şi e posibil să-l întâlnim în diferite moduri, în calitate de profesor, iubit(ă) pentru o perioadă scurtă de timp, coleg(ă), prieten(ă) etc. Şi brusc se întrerupe relaţia cu SP..iar mulţi dintre noi, au manifestat în codul genetic, să cunoască durerea care se produce în urma îndepărtării de SP, de cele mai multe ori e o durere fizică, care practic nu trece, decât în timp, prin uitare.
Tot ce s-a întâmplat e de fapt, schimbarea frecvenţei, care ne-a condus către încheierea episodului. Fiecare e pe cont propriu, într-un mod unic, dar depindem în mod natural de "ceilalţi", care sunt aici şi acum de fiecare dată...mergem împreună, dar fiecare pe cărarea sa...
Se întâmplă să cunoaştem persoane datorită-doar- expunerii gandirii raţionale sau doar prin sentimentul care ni-l oferă inima sau datorită unui echilibru, de ce nu..Indiferent cum îi cunoaştem şi cât de mult îi analizăm, trebuie să conştientizăm că nu vor fi o veşnicie alături de noi în acelaşi mod unic cum ni se prezintă acum, poate o viaţă întreagă, dar cât poate însemna o viaţă întreagă, în comparaţie cu o infinitate...!?

marți, 10 iulie 2012

"Şi-mi spunea, fără să-şi dea seama...!"

Este incredibil cum gesturile trupului dau de gol mintea omului; îmi place să văd cum aproximativ 93% din schimbul de informaţie pe care îl avem cu ceilalţi, constă în acea comunicare aşa zisă non-verbală şi chiar dacă avem ochelari pe nas şi gesturi calculate, avem totuşi o structură sublimă care ne dă de gol orice gând ascuns şi minciună rău intenţionată, credem că făcând aceste lucruri, ceilalţi ne vor aprecia mai mult? credem că astfel căpătăm putere în faţa altora!? Credeam că, cunoaşterea e cea care oferă cea mai mare putere şi puterea mea constă în faptul că ştiu de cine să mă feresc, fără să-mi spună alţii şi ştiu în cine să am încredere..ştiu că trebuie să am încredere în mine şi în acele resursele nelimitate.
  Este un amănunt, care cu un an în urmă imi era greu să-l folosesc, puterea tăcerii. Vorbind cu cineva la telefon, îi simţeam frica de a da ochii cu mine, am ştiut că s-a întâmplat ceva, aveam în cap o călătorie de nedescris, vroiam sa ignor, să nu cred acele imagini care îmi veneau în minte.Tot ce puteam face era să tac din gură şi să merg mai departe..Am acceptat situaţia şi am mers mai departe şi vedeam cum anumite gesturi umane, îmi confirmau ceea ce ştiam deja, mă amuzau de fiecare dată... :D
Întotdeauna există un reply la tot ce ni se întâmplă, rezultatul depinde de noi dacă răspundem la reply cu gânduri paşnice sau gânduri de răzbunare.