miercuri, 28 decembrie 2011

Nu există bine şi rău...!

Poate de multe ori, am folosit cuvintele bine şi rău, fără a conştientiza că spunând, că o fiinţă oarecare e bună sau rea, deja am emis o judecată, iar noi!!... nu putem judeca pe nimeni, fără a crea o legătură karmică, care ne va duce către alte situaţii probabil la care nu ne-am gândit că ar putea fi efectul judecatei noastre şi apoi "ne trezim" că "trăim" ceva, o situaţie, în care nu ne dăm seama cum şi ce am făcut să ajungem în acestă situaţie...
Probabil nici Dumnezeu nu emite judecăţi, spun asta, chiar dacă sunt în contradicţie cu vreo anumită religie şi spun asta pentru că tind să cred că într-adevăr legile divine sunt cu mult diferite faţă de legile pe care le credem noi ( sau pe care le-am creat noi, oamenii, cu un anumit scop!...de a manipula..), dar ele sunt aşa cum ar trebui să fie, Dumnezeu nu se abate de la ele..nouă ne place să le interpretăm..să ne îndepărtăm de adevăr, fiecare spune şi face cum vrea, de aceea avem liber arbitru, să alegem..dacă o facem greşit, ne mai lovim odată de greşeală şi iar..şi iar, până ajungem să credem în adevăr, chiar dacă acest lucru se întâmplă într-o infinitate de ani ( chiar vieţi). Ni se oferă situaţii (lecţii), în care oricum ajungem cu toţii, în acelaşi loc şi în aceeaşi situaţie, "mai devreme sau mai târziu"; o mică "problemă" (în care întâmpinăm dificultatea de a înţelege) ar fi, că experimentăm diferite lecţii, lângă diferiţi oameni, care la rândul lor au de experimentat alte lecţii, astfel am putea într-adevăr să vedem dacă am învăţat cu adevărat ceea ce trebuia! de asta unii au bani mai mulţi decât ar putea duce alţii, de asta unii stau în stradă şi îndură gerul, de asta...dar asta nu înseamnă că suntem legaţi, putem modifica situaţia, o putem face mai plăcută, pentru confortul ego-ului!
Cum ar fi o lume, în care toţi să fim la fel..!? De asta iubesc eu complexitatea Supremităţii, pentru că, e atât de simplă...!

luni, 26 decembrie 2011

O vizită, în noapte târziu..

De multe ori, ne-am dori să putem comunica cu fiinţele mult iubite din viaţa noastră, la orice oră, fără a deranja cu soneria telefonului atât de stresantă, să mergem cu privirea minţii către iubitul/iubita aflat(ă) la distanţă sau cu oricare altă fiinţă pe care am întâlnit-o şi ne-a făcut o deosebită plăcere, prezenţa acesteia. De cele mai multe ori [ :D ], rămânem cu privirea în tavan şi visăm… inconştienţi, trimitem un semnal fiinţei la care ne gândim, iar dacă persoana la care te gândeşti e destul de receptivă, va primi mesajul tău, va şti că la ora 1:30 dintr-o noapte anume, tu nu dormeai, ci vizitai fiinţe dragi…with mind!

E atât de minunată lumea în care trăim, e atât de plăcut, să faci tot ce-ti doreşti, fără a avea un efect neplăcut şi inconştient, e atât de EXTRAordinar să cunoşti situaţii, în care dacă ai încredere, în intuiţia ta dedublată de prezenţa gardienilor, conştientizezi că viaţa ta e minunată şi..DA! suntem nişte fiinţe norocoase, având atâtea daruri, cu toţii…!

E imposibil, să nu fi avut o experienţă, în care să te gândeşti la o fiinţă, pe care urmează să o contactezi, iei legătura cu fiinţa respectivă şi.. surpriză! Acea fiinţă se gândea să te contacteze, poate ea te-a contactat prima, dar să zicem că nu a avut “timp” să te sune ( să materializeze gândul), iar tu o fiinţă receptivă, având poate şi o legătură cu acea fiinţă, eventual şi “timpul” necesar, ai contactat tu acea fiinţă. Această situaţie se putea petrece şi în multe alte moduri, idea rămâne aceeaşi...

Când am început să scriu aceste rânduri, eram entuziasmată în urma unei vizite drăguţe, ca două flash-uri, două sclipiri de moment pentru „timpul” nostru! Am ştiut despre cine e vorba; o culoare subtilă, cu un mesaj bine definit şi un stil aparte, original, clar, draguţ ...!

Nu multe lucuri, le putem exprima în cuvinte...de aceea de cele mai multe ori prefer să tac, să comunic cu o privire, care ar face cât un roman întreg! Prefer astfel de vizite [ :D :X ]..prefer în schimb o stare extraordinară, o privire ferită de zâmbetul ameţitor şi o aură misterioasă şi toate astea, le-aş înlocui cu acea comunicare, în care, cu fiecare conversaţie simt că un adevăr e mascat de frica de “a spune lucrurilor pe nume”…