O vizită, în noapte târziu..

De multe ori, ne-am dori să putem comunica cu fiinţele mult iubite din viaţa noastră, la orice oră, fără a deranja cu soneria telefonului atât de stresantă, să mergem cu privirea minţii către iubitul/iubita aflat(ă) la distanţă sau cu oricare altă fiinţă pe care am întâlnit-o şi ne-a făcut o deosebită plăcere, prezenţa acesteia. De cele mai multe ori [ :D ], rămânem cu privirea în tavan şi visăm… inconştienţi, trimitem un semnal fiinţei la care ne gândim, iar dacă persoana la care te gândeşti e destul de receptivă, va primi mesajul tău, va şti că la ora 1:30 dintr-o noapte anume, tu nu dormeai, ci vizitai fiinţe dragi…with mind!

E atât de minunată lumea în care trăim, e atât de plăcut, să faci tot ce-ti doreşti, fără a avea un efect neplăcut şi inconştient, e atât de EXTRAordinar să cunoşti situaţii, în care dacă ai încredere, în intuiţia ta dedublată de prezenţa gardienilor, conştientizezi că viaţa ta e minunată şi..DA! suntem nişte fiinţe norocoase, având atâtea daruri, cu toţii…!

E imposibil, să nu fi avut o experienţă, în care să te gândeşti la o fiinţă, pe care urmează să o contactezi, iei legătura cu fiinţa respectivă şi.. surpriză! Acea fiinţă se gândea să te contacteze, poate ea te-a contactat prima, dar să zicem că nu a avut “timp” să te sune ( să materializeze gândul), iar tu o fiinţă receptivă, având poate şi o legătură cu acea fiinţă, eventual şi “timpul” necesar, ai contactat tu acea fiinţă. Această situaţie se putea petrece şi în multe alte moduri, idea rămâne aceeaşi...

Când am început să scriu aceste rânduri, eram entuziasmată în urma unei vizite drăguţe, ca două flash-uri, două sclipiri de moment pentru „timpul” nostru! Am ştiut despre cine e vorba; o culoare subtilă, cu un mesaj bine definit şi un stil aparte, original, clar, draguţ ...!

Nu multe lucuri, le putem exprima în cuvinte...de aceea de cele mai multe ori prefer să tac, să comunic cu o privire, care ar face cât un roman întreg! Prefer astfel de vizite [ :D :X ]..prefer în schimb o stare extraordinară, o privire ferită de zâmbetul ameţitor şi o aură misterioasă şi toate astea, le-aş înlocui cu acea comunicare, în care, cu fiecare conversaţie simt că un adevăr e mascat de frica de “a spune lucrurilor pe nume”…