Firea-mi..

Firea-mi umană, de a căuta jumătatea în cărţi, în poveşti nemuritoare, în priviri misterioase ce ascund orgolii nemărginite, conturate de puterea banului, înaintea sufletului; în fiecare persoană care trece întâmplător pe lângă mine pe stradă, în fiecare zâmbet emoţionat de ochii verzi, în fiecare notă muzicală improvizată-n nopţile târzii, în fiecare mână ţinută strâns, pe cărările cele mai întunecate ale oraşului; în fiecare teorie abordată-n mintea mea...firea-mi caută răspunsuri, logice!? E posibil să ţină de raţional!? Karmice!? Ne sunt coordonate alegerile!?  În ce măsură suntem noi disponibili să ne folosim liberul arbitru în cazul de faţă?

Susţin cărţile o descriere clară a ceea ce-mi caută firea?

Sunt atâtea descrieri, atâtea poveşti, atâtea mâini împreunate- legănându-se - pe stradă( oare sunt cele potrivite?), atâtea chipuri scărmănate de un dor de..un ceva! Atâtea dorinţe ascunse-n culori aprinse, atâtea atingeri din priviri, atâtea fumuri sorbite dintr-o ţigară  cu efect ice, -doar-atâtea ai reuşit să numeri?

Am crezut în fiecare zâmbet, în fiecare mână ce mă ţinea strâns, în fiecare sunet improvizat, în fiecare privire, cu chip de înger sau demon chisat! În fiecare cuvânt spus, poate, la întâmplare; în fiecare strângere în braţe..în fiecare!

Am afirmat că  a răsărit Soarele în viaţa mea..aşa cum răsare în fiecare dimineaţă pe Pământ, oare să fie de fiecare dată acelaşi Soare!? Raţional? Sau  Karmic?

Astăzi cred în ochii negri sclipitori şi aluniţe zâmbitoare! Cred în gânduri roz, sortate de cele galbene...Cred în planuri desprinse parcă din mulţimea numerelor complexe, cred în vise şi sunete perfecte, în dimineţi încălzite de bătăi de inimă şi arome de sărutări dulci!

Firea-mi se opreşte astăzi în căutări pe „motoraşul google perfecţiune”, se opreşte pentru că vrea să profite de privirile sclipitoare! Se opreşte nu pentru că a obosit, ci pentru că realitatea firii mele e unică, fără cărţi şi poveşti nemuritoare; se opreşte pentru că urmează un „Stop!” către o altă intersecţie, care ţine de o altă ţintă; ţine de alte prejudicii, dar privesc in dreapta şi firea-mi observă...aluniţe zâmbitoare!

Personajele negative din viaţa noastră

Fie că vrem, fie că nu vrem...există şi astfel de personaje în viaţa noastră, câteodată sunt acolo, pentru că îi chemăm noi sau pentru că trebuie echilibrată o anumită situaţie!
Fie programate, fie atrase, personajele negative deţin o încărcătură greoaie care împart în stânga şi-n dreapta numai dureri de cap şi stări de depresie. Mie, cel puţin, mi se arată ca fiind personaje care în loc de lumină a sufletului mi se arată un întuneric al egoului, dus poate la extrem de unii. Nu vreau acum să judec existenţa lor, pentru că probabil m-aş încurca în diferite polemici şi intervine şi ignoranţa; vreau să spun că existenţa lor negativa în viaţa fiecaruia dintre noi, poate aduce o schimbare, doar dacă cel vizat lasă la o parte oglinda celui ce-l priveşte.
Poate aduce o schimbare pozitivă? Ne poate influenţa destinul sau îl îndeplineşte? Ne poate împinge să facem alegeri care ne sunt programate? Dar apar întrebări de genul...de ce trebuie să apară o astfel de persoană în viaţa noastră pentru a putea face alegeri pozitive? Ne determină aceste personaje să luăm cele mai bune decizii în ceea ce priveşte o viaţă frumoasă şi fericită? Am fost sau suntem noi un astfel de personaj pentru cineva anume?
În prezent, în viaţa mea există un astfel de personaj care m-a pus pe gânduri, de foarte multe ori; uneori îmi vine să-i răspund cu aceeaşi monedă, dacă îmi scapă o fac, dar încerc să ignor de cele mai multe ori. Acest personaj m-a impins să iau o decizie, care încet încet...viaţa mea capătă un contur foarte frumos şi plin de lucruri pozitive. De fiecare dată când îmi vorbeşte urât, mă uit în ochii personajului şi îmi vine să-i spun.."dacă-i şti tu spre ce m-ai impins...spre ce lucruri frumoase m-ai făcut să merg..." Încerc să rămân rece la tot ce mi se spune cu răutate, nu e imposibil dacă vrei cu adevarat şi în loc de cuvinte grele arunc cu zâmbete, ce au efect mai mare decât jignirea.
Îi mulţumesc în fiecare zi pentru că îmi pune la încercare rabdarea, îmi testează limitele şi m-a împins sa fac alegeri frumoase!

...!?

Orice om are şi o umbră, care e în opoziţie cu imaginea sa!

Putem noi judeca umbra unui om, chiar dacă omul are un suflet bun!?

Putem noi...să dăm omul la o parte, pentru că umbra face parte din întuneric..!?

Putem să despărţim umbra de om şi să ne aşteptăm să mai existe ceva frumos!?

Oare putem noi să stăm de vorba cu umbra altui om, fără a interveni ignoranţa!?

Nu cred că putem să desprindem dintr-un om acea părticică, care nouă ni se arată „urâtă”..pentru că frumuseţea interioară a omului conţin şi astfel de părţi, care prin diferite prisme par ciudate..

Atât cu bune, cât şi cu rele, rămânem tot noi, dacă acceptăm părţile frumoase din „ceilalţi”, înseamnă că putem accepta şi aşa zisele părţi urâte.

... îmi doresc şi eu!

Îmi doresc şi eu, Enorm...să pot să reuşesc să trăiesc în prezent, aşa cum îmi recomanzi tu, suflet cruduţ! Îmi doresc, ca prezentul meu să fie şi prezentul tău; mi-aş dori să nu mai fiu cu ...zile înaintea ta, mai ales când mintea ţi-o eliberezi în trecut.
Îmi doresc, să pot să mai văd ceva astăzi, în trecutul tău. Crezi că nu aş fi făcut cum vrei tu!? Crezi că nu-mi doresc!? DAR, Astăzi pentru mine, e mâine pentru tine...

...

Poate o aşa numită problemă în cazul de faţă ar fi comunicarea..în cazul de faţă, în cazul tuturor „feţelor”, în cazul viitoarelor „feţe”...Ne declarăm a fi deschişi şi atât, restul se confirmă de la sine; să te întreb ce-a fost atunci!? Probabil ai şi uitat, acel cândva care promitea un viitor..un viitor lăsat la voia „întâmplării”! Comunicându-mi, aşa cum o faci mereu, prin acele gânduri formate ca nişte nori, îmi dau seama că, eşti norul de dor al altcuiva şi –încă- minţim frumos, de dragul lor..

Atunci când..

Privindu-mă din colţul sufleţelului tău, mă prind fiorii..mă scutură de gândurile ce-mi ocupă mintea murdară; m-ai prins într-o pânză ca de paianjen..mi-e frică să-ţi întâlnesc privirea pe coridor, dacă mă devori? Dacă rămân veşnic în capcana privirii tale? Dacă e doar un alt motiv pentru care...Dacă mă vei opri din al meu vis, urât/ frumos..!? Dacă ..şi poate că, mă opresc pentru un moment, lângă inima ta..!..!..! Sunetul ce se abate din ea, mi-e ca un descântec lin, ce-mi ia , ca un miracol, orice gest necuvenit, orice bătaie greşită a ceasului meu biologic, orice nelămurire, orice..coşmar ce nu vrea să mă ierte.

Fiorii mă cuprind, mă prind..în imagini, numite erori, în mintea lor! Las capul în spre covor..mi-e ruşine să-ţi recunosc al meu fior; mi-e ruşine şi poate..mi-e greu! Privesc şi prin ochii lor! Ochi ce strabat milioane de păreri.. păreri, gânduri, sentimente, bun simţ, nepăsare, prostie, tăcere...

Unicul fior rămas, mă relaxează..se desprinde uşor de trupul meu, mă lasă cu capul plecat, privirea-mi fuge pe pereti, pe uşile camerelor (fără sonor).. te pierd în decor! Încerc, să sper.. că te voi vedea, undeva în viitor..

Adevărul din colţul întunecat..

Din întuneric, lumina e dureroasă, imposibil de atins într-o minte limitată.. o minte limitată până ajunge sa fie deschisă acceptând adevărul întru tot ce ne înconjoară; ajungând în lumină, cunoşti ce e dincolo de umbra întunericului, ştii că, nu e doar frică, nemulţumire, limitare, neînţelegere..ştii că sunt şi lecţii, care te întăresc, te modelează, te fac să cobori capul în spre inimă şi nu privind în spre pământ, analizând inima în diferite contexte.

Coborând în iad, ajungi sa apreciezi raiul, la adevărata lui valoare..

E greu până vrei să-ţi doreşti să ieşi din glod şi nemulţumire, apoi cu puţin ajutor, ajungi să cunoşti ce este mai frumos..

Suntem noi puternici din totdeauna !?

Cei care sunt mai "caliţi", ajunşi la o vârstă mai înaintată şi care au învăţat lecţii pe care viaţa i le-au oferit pentru împlinirea unui scop, au ajuns să fie oarecum oameni cu un caracter puternic, asta cam asa s-ar presupune, bine, nu toţi..:D Iar câteva personaje din această categorie "puternică" sunt în stare să critice slăbiciunea celor care abia au făcut cunoştinţă cu "paşii maturităţii"..uitând, că undeva în timp şi ei au fost "slabi"; de exemplu atunci când ne naştem suntem goi, nu putem face mai nimic fără ajutorul cuiva, viaţa arătându-ne de la început că "depindem" de ceilalţi într-o oarecare măsură, asta în funcţie de relaţia respectivă. Suntem slabi din toate punctele de vedere, până începem să intrăm uşor în imaginea vieţii, suntem botezaţi, folosindu-ne apoi identitatea în lecţiile care urmează, să devenim "puternici" şi să-i învăţăm şi pe alţii să poată deveni la rândul lor..
Un caracter puternic se dobândeşte în timp, în timp ce lecţiile vieţii se învaţă rând pe rând, într-o ordine care depinde de codul fiecăruia! Nu ne naştem puternici, asta e clar, dar învăţăm să fim, cu ajutorul celorlalţi...
Într-o oarecare măsură, aş putea zice, ca nu e suficient să fii puternic, în adâncul tău ca fiinţă trebuie să-ţi dezvolţi abilitatea de a avea cea mai mare încredere în tine ca fiinţă umană şi apoi nu va fi nevoie să-ţi pui îndoiala la încercare pentru a putea să vezi în cine să mai ai încredere, pentru că vei alege într-un mod perfect şi vei avea persoane minunate lângă tine!

Privind un mic echilibru...

...printre privirile fulger, care îmi mângâiau gândurile şi mă făceau să-mi pun întrebări despre iluziile mele, erau şi cuvinte- mai puţine- ce e drept; era mai mult un schimb de energie bine pus la cale şi plănuit cu o bună precizie, parcă, de la Începuturi. Un echilibru special între un galben intens (serios) şi un portocaliu pervers, care se stabilea în inima fiecărui participant la echilibru. Un echilibru care "împlinea" o parte şi "dezamăgea" o altă parte... Un "fenomen" care, chiar dacă îl înţelegem, ne este greu să-l acceptăm, cu toată detaşarea pentru care încercăm să luptăm.
Inconştient...fiecare se serveşte cu cât are nevoie, unul de la celălalt şi printre zâmbete primite, mă prind într-o emoţie...Am nevoie de ea, e "hrană" pentru mine (cel puţin pentru acel portocaliu pervers)...alchimizez, în ceva superior, ulterior se dovedeşte a fi o "dezamăgire"... Galbenul cel serios, se încurcă printre gândurile celuilalt participant la "trafic", pentru el, e o "împlinire"!