Cei care sunt mai "caliţi", ajunşi la o vârstă mai înaintată şi care au învăţat lecţii pe care viaţa i le-au oferit pentru împlinirea unui scop, au ajuns să fie oarecum oameni cu un caracter puternic, asta cam asa s-ar presupune, bine, nu toţi..:D Iar câteva personaje din această categorie "puternică" sunt în stare să critice slăbiciunea celor care abia au făcut cunoştinţă cu "paşii maturităţii"..uitând, că undeva în timp şi ei au fost "slabi"; de exemplu atunci când ne naştem suntem goi, nu putem face mai nimic fără ajutorul cuiva, viaţa arătându-ne de la început că "depindem" de ceilalţi într-o oarecare măsură, asta în funcţie de relaţia respectivă. Suntem slabi din toate punctele de vedere, până începem să intrăm uşor în imaginea vieţii, suntem botezaţi, folosindu-ne apoi identitatea în lecţiile care urmează, să devenim "puternici" şi să-i învăţăm şi pe alţii să poată deveni la rândul lor..
Un caracter puternic se dobândeşte în timp, în timp ce lecţiile vieţii se învaţă rând pe rând, într-o ordine care depinde de codul fiecăruia! Nu ne naştem puternici, asta e clar, dar învăţăm să fim, cu ajutorul celorlalţi...
Într-o oarecare măsură, aş putea zice, ca nu e suficient să fii puternic, în adâncul tău ca fiinţă trebuie să-ţi dezvolţi abilitatea de a avea cea mai mare încredere în tine ca fiinţă umană şi apoi nu va fi nevoie să-ţi pui îndoiala la încercare pentru a putea să vezi în cine să mai ai încredere, pentru că vei alege într-un mod perfect şi vei avea persoane minunate lângă tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu