Poate o aşa
numită problemă în cazul de faţă ar fi comunicarea..în cazul de faţă, în cazul
tuturor „feţelor”, în cazul viitoarelor „feţe”...Ne declarăm a fi deschişi şi
atât, restul se confirmă de la sine; să te întreb ce-a fost atunci!? Probabil
ai şi uitat, acel cândva care promitea un viitor..un viitor lăsat la voia „întâmplării”!
Comunicându-mi, aşa cum o faci mereu, prin acele gânduri formate ca nişte nori,
îmi dau seama că, eşti norul de dor al altcuiva şi –încă- minţim frumos, de dragul
lor..
marți, 28 mai 2013
marți, 21 mai 2013
Atunci când..
Privindu-mă din
colţul sufleţelului tău, mă prind fiorii..mă scutură de gândurile ce-mi ocupă
mintea murdară; m-ai prins într-o pânză ca de paianjen..mi-e frică să-ţi
întâlnesc privirea pe coridor, dacă mă devori? Dacă rămân veşnic în capcana
privirii tale? Dacă e doar un alt motiv pentru care...Dacă mă vei opri din al
meu vis, urât/ frumos..!? Dacă ..şi poate că, mă opresc pentru un moment, lângă
inima ta..!..!..! Sunetul ce se abate din ea, mi-e ca un descântec lin, ce-mi
ia , ca un miracol, orice gest necuvenit, orice bătaie greşită a ceasului meu
biologic, orice nelămurire, orice..coşmar ce nu vrea să mă ierte.
Fiorii mă
cuprind, mă prind..în imagini, numite erori, în mintea lor! Las capul în spre
covor..mi-e ruşine să-ţi recunosc al meu fior; mi-e ruşine şi poate..mi-e greu!
Privesc şi prin ochii lor! Ochi ce strabat milioane de păreri.. păreri,
gânduri, sentimente, bun simţ, nepăsare, prostie, tăcere...
Unicul fior rămas, mă
relaxează..se desprinde uşor de trupul meu, mă lasă cu capul plecat,
privirea-mi fuge pe pereti, pe uşile camerelor (fără sonor).. te pierd în
decor! Încerc, să sper.. că te voi vedea, undeva în viitor..
vineri, 17 mai 2013
Adevărul din colţul întunecat..
Din întuneric,
lumina e dureroasă, imposibil de atins într-o minte limitată.. o minte limitată
până ajunge sa fie deschisă acceptând adevărul întru tot ce ne înconjoară; ajungând
în lumină, cunoşti ce e dincolo de umbra întunericului, ştii că, nu e doar
frică, nemulţumire, limitare, neînţelegere..ştii că sunt şi lecţii, care te
întăresc, te modelează, te fac să cobori capul în spre inimă şi nu privind în
spre pământ, analizând inima în diferite contexte.
Coborând în iad,
ajungi sa apreciezi raiul, la adevărata lui valoare..
E greu până vrei
să-ţi doreşti să ieşi din glod şi nemulţumire, apoi cu puţin ajutor, ajungi să
cunoşti ce este mai frumos..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)