Într-o lume în care puterea este reprezentată prin intermediul averilor, maşinilor, telefoanelor şi a hainelor, necesitatea de a purta o "mască" este esenţială pentru a ascunde părţile caracterului nostru defect sau infect. Avem nevoie de o "mască" care să ne pună într-o poziţie favorabilă faţă de ceilalţi, o poziţie în care să putem avea prietenii pe care credem că-i vrem aproape, "mascaţi" şi ei la rândul lor; avem nevoie să ne ascundem sentimentele, să ne ascundem părţi ale caracterului, care ne-ar putea îndepărta de prietenii noştri (îi vrem aproape..), iar atunci când dăm "masca" jos, putem arăta sau primi adevăruri dureroase, de neimaginat.. Trebuie să pari dur în lumea "mascaţilor", să-ţi lipeşti un zâmbet fals pe buze, să te faci că priveşti doar ceea ce acceptă lumea din jurul tău, să vorbeşti din experienţa altora ( pentru că a ta, te va da de gol..), să accepţi minciunile spuse de ceilalţi şi să încurajezi chiar acest fapt..Trebuie să înduri toate lucrurile care ţi se fac pe la spate, să le înghiţi, să le digeri şi..să mergi mai departe!
Purtăm această "mască" oriunde mergem şi în faţa tuturor afişăm minciuni şi o identitate falsă, de cele mai multe ori ne privim în oglindă şi ne minţim chiar şi pe noi, fără nici un resentiment, ne privim ca fiind personajul principal dintr-un film pentru oameni maturi, în care copiii sunt singurii care acceptă adevărul, până dau şi ei de gustul "falselor identităţi"..
Nu vreau să mint (măcar aici să recunosc), într-adevăr, port o "mască"..da ce fel de "mască"..nici nu puteam să cred vreodată că voi ajunge în acest stadiu de a ascunde diferite lucruri pentru că "majoritatea" sunt limitaţi şi au spirit de turmă, o turmă zombie! Şi aleg să mă ascund şi mă ascund faţă de părinţi, faţă de "prieteni", faţă de colegi, faţă de mine (uneori), dar totuşi nu pot nega şi faptul că mai am momente în care am nevoie de a respira cum trebuie şi îmi dau masca jos, doar în faţa puţinelor persoane, care le-am testat cu mult înainte, am dat şi greş în alegerea prietenilor, dar am învăţat şi mă bucur că am vazut la baza căror persoane stă neîncrederea şi m-am retras încet.
Purtăm aceste măşti, pentru a evita rănirea ego-ului, le purtăm pentru ca să trăim într-o lume "fericită" şi "perfectă", le purtăm încercând să ascundem cât mai bine, dar într-un fel sau altul ne dăm de gol...şi tind să cred că cei care mă văd fără "mască", sunt persoane de la care în loc de judecată voi primi un sfat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu